fbpx

Coș

Recomandări

Hemingway – viață și sinucidere

By 30 august 2020 No Comments
hemingway
Era bogat, celebru și talentat, dar era măcinat de gânduri care nu îi dădedau pace. A ales același sfârșit ca tatăl lui și nu a lăsat niciun bilet prin care să își explice gestul.

 

Ernest Hemingway s-a născut la 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois. Copil fiind, mama lui îl îmbrăca în haine de fată și îl prezenta ca Ernestine. Pe măsură ce crește, se opune tendințelor de emasculare inițiate de mama sa și adoptă o atitudine din ce în ce mai masculină, practicând cele mai violente activități.

Pasiunea pentru scris o descoperă în liceu, când ia primele lecții de jurnalism și începe să pubice în ziarul școlii.

În 1914, Hemingway se înrolează în armată ca șofer de ambulanță pe frontul italian. Este rănit de explozia unui obuz. În timpul recuperării într-un spital din Milano, se îndrăgostește de o asistentă. După ce revine în America, în martie 1919, acesta îi scrie o scrisoare, în care îl anunţă că este logodită cu un ofiţer italian. Hemingway are o depresie la aflarea acestei vești.

Apoi o cunoaște pe Hadley Richardson, devine corespondent „Toronto Star“ și se mută la Paris relatând din Europa pentru această publicație. Hadley a fost prima lui soție. Au avut împreună un fiu poreclit Bumby. Hadley l-a urmat pe soțul ei peste tot și a renunțat la orice vis al ei pentru idealurile lui Ernest. Cei doi locuiau în Cartierul Latin și Hemingway îşi dedica mult timpul scrisului. În capitala Franței i-a întâlnit pe Gertrude Stein, James Joyce, Ezra Pound, Pablo Picasso și Joan Miró. Întâlnirile cu prietenii artiști erau însuflețite de discuțiile pe teme literare și de paharele de alcool.

Scriitorul devine pasionat de coride după ce vizitează Pamplona. Scrie romanul Fiesta, publicat în 1926. Este romanul de debut al lui Hemingway. Acesta are în centru un grup de americani ce trăiesc la Paris și merg în Spania să vadă coridele. Povestitorul, Jack, seamana cu Hemingway din mai multe puncte de vedere. Grupul călătorește și petrece, se îndrăgostește și suferă, având permanent un sentiment de goliciune.

Aventura cu jurnalista Pauline Pfeiffer care devine prietenă apropiată a cuplului Ernest – Hadley, duce la divorțul scriitorului. Aceasta se împrietenește cu soții Hemingway și chiar merge cu ei în vacanță formând un adevărat triunghi amoros. În 1927, Hemingway si Pauline se căsătoresc și se mută în Key West, în America.

Căsătoria lor a durat 13 ani, au avut doi fii și Pauline a fost sursă de inspirație pentru unele dintre personajele feminine ale scriitorului: femei inteligente, perfecționiste și intimidante.

Adio, arme apare în 1929 și este foarte bine primit de critici. Locotenentul Henry este concentrat pe frontul italian în timpul Primului Război Mondial și se îndrăgostește de Catherine, o soră medicală britanică. Cei doi au o relație, dar Henry este convins că nu e îndrăgostit de ea și nici nu o va iubi vreodată. Totul pare un joc. Într-un final acesta devine serios, Henry dezertează ca să fie cu Catherine.

Apoi Hemingway revine în Spania și scrie Moarte după-amiaza. Aceasta este publicată în 1932 și este considerate cea mai bună carte despre coride. Este scrisă cu pasiune, ca o meditație profundă asupra vieții ce surprinde acest spectacolul tragic.

Pasionat de vânătoare, în 1933 merge în safari în Africa unde suferă o dezinterie care i-ar fi putut pune capăt zilelor. Experiența africană îl inspiră pentru volumul Zăpezile de pe Kilimanjaro și alte povestiri, ce va fi publicat în anul 1939. Aceasta este o colecție de narațiuni scurte, cu caracter autobiographic, în care sunt povestite pasiunile lui Hemingway pentru vânătoare, pescuit, coride, schi, box, safari, precum și experiențele acestuia din timpul războiului. Hemingway declara că personajul principal este inspirat din „viaţa singurului om care nu mă poate da în judecată, adică eu”.

Hemingway își cumpără o ambarcațiune numită Pilar și petrece o lungă perioadă de timp în Caraibe. Astfel ia naștere un nou roman A avea şi a nu avea, publicat în anul 1937.

În perioada războiului civil din Spania a fost corespondent și a relatat de pe câmpurile de luptă. Devine din ce în ce mai apropiat de Martha Gelhorn, jurnalistă. Relația cu Paulinne ia sfârșit, Hemingway și Martha se mută în Cuba și se stabilesc la ferma „Finca Vigia“, în apropiere de Havana. Cu o curte plină de pisici, o piscină perfectă pentru relaxare și un spațiu de scris intim, perioada petrecută aici a fost favorabilă celor doi scriitori. Martha îl inspiră să scrie Pentru cine trag clopotele, roman cu un impact fulminant ce îi aduce o nominalizare pentru premiul Pulitzer.  Hemingway suferea teribil atunci când Martha pleca să relateze din diverse locuri și el rămânea singur. Când Hemingway îi i-a luat locul de corespondent la ziar, relația lor s-a încheiat definitiv.

Pe Mary Welsh o întâlnește la Londra, ea fiind jurnalistă. Se căsătoresc după scurt timp și vor fi împreună până la finalul vieții scriitorului. Au avut un mariaj longeviv, dar plin de încercări. Mary pare că l-a înțeles mai mult decât au facut-o celelalte femei din viața lui.

Hemingway scrie în 1951 Bătrânul şi marea. Acesta va deveni o capodoperă ce îi va aduce și Premiul Nobel. Povestea descrie trei zile din viața unui pescar cubanez, Santiago. Timp de trei luni, acesta nu reușise să prindă niciun pește. Hotărât să învingă ghinionul, Santiago iese departe în larg și atrage cel mai mare pește întâlnit vreodată. Dar această ființă uriașă nu cedează ușor. Între cei doi pornește o luptă a răbdării și a voinței. Confruntarea, dar și relația dintre Santiago și ucenicul său, care este singurul ce crede în el, sunt descrise cu măiestrie de Hemingway.

În 1954, scriitorul american și soția lui, Mary, au trecut prin două accidente succesive de avion care i-au adus vătămări aproape fatale lui Hemingway. Scriitorul a suferit mai multe arsuri, dar şi o comoţie cerebrală destul de serioasă. Presa era convinsă că Hemingway nu a supraviețuit și ziarele relatau deja moartea lui.

În octombrie 1954, a primit Premiul Nobel pentru Literatură pentru volumul Bătrânul și marea. Pentru că se simțea slăbit în urma accidentelor suferite, un diplomat american din Suedia a fost prezent în locul lui la ceremonie. Acesta a citit o scrisoare plină de tristețe din partea lui Hemingway, în care punea accent pe singurătatea artistului.

Hemingway era un mare iubitor de pisici, în special a celor cu șase pernuțe. Casa lui Hemingway din Key West, Florida, s-a transformat în muzeu și a continuat să adăpostescă pisicile atât de îndrăgite de Hemingway. Finca Virgia din Cuba este de asemenea muzeu. Aici poate fi văzută și barca Pilar.

Depresia si sinuciderea

Viața lui Hemingway a fost dominată de accidente și de pasiuni violente. A reușit să se vindece de antrax, malarie, pneumonie, dizenterie, cancer de piele și hepatită, a scăpat de anemie, a avut diabet și hipertensiune și a supraviețuit după două prăbușiri cu avionul. A decis să își aleagă singur sfârșitul și s-a sinucis pe 2 iulie 1961.

Sinuciderea tatălui său a fost un factor declanșator pentru depresia scriitorului.

Experții care au studiat ulterior viața și sinuciderea lui Hemingway, au concluzionat că ar fi suferit de tulburări bipolare, alcoolism cronic și înclinații narcisiste. Cu siguranță, nenumăratele traumatisme craniene suferite de-a lungul vieții, au avut și ele un rol în degradarea psihicului scriitorului.

Date fiind și celelalte cazuri de sinucidere din familie (fratele și sora scriitorului se sinucid și ei după moartea lui Ernest), alți cercetători susțin că o boală cu transmitere ereditară ar fi fost cauza acestor tragedii.

Tatăl lui Hemingway a fost primul care a pornit acest val de sinucideri în familie. El s-a omorât când avea 49 ani. Aflând vestea morții tatălui său, Ernest Hemingway consideră că acesta a comis un act de lașitate. În 1936, când depresia începe să se facă simțită în viața scriitorului, el reevaluează gestul tatălui său și dificultățile prin care acesta trecuse.

Moartea tatălui l-a urmărit toată viața. Activitățile violente la care lua parte prin coride, vânătoare și războaie, erau o salvare. I-a scris Avei Gardner că ucide animale și pești pentru a nu se omorî pe sine.

 

Scrisul a fost un alt refugiu ce a fost încununat cu Premiul Nobel. Dar acesta i-a produs și teama că nu va mai putea scrie nimic.

A început să aibă halucinații și episode depresive din ce în ce mai dese. În 1960, Hemingway și soția lui părăsesc Cuba pentru totdeauna. Hemingway se izolează, are impresia că FBI îi supraveghează locuința. Este internat în spital de nenumărate ori și este tratat cu electroșocuri. Are o tentativă de sinucidere, este internat în spital, dar după de trei săptămâni, doctorii hotărăsc că poate să se întoarcă acasă. Deși doctorii, prietenii și Mary făceau tot posibilul pentru a-i calma gândurile, în noaptea de 2 iulie 1961 s-a trezit pe furiş, și-a recuperate arma favorită și s-a împuşcat.

Mary a declarant că pușca se descărcase accidental în timp ce scriitorul o curăța. Fie nu voia să accepte decizia lui Hemingway de a-și curma viața, fie voia să îi păstreze imaginea de luptător curajos în fața opiniei publice.

După sinuciderea lui Hemingway au fost publicate și volumele Sărbătoarea continuă și Insulele lui Thomas Hudson.