fbpx

Coș

Recomandări

Scriitori la Paris

By 13 iulie 2020 No Comments
scriitori la paris
Oricine s-a plimbat pe malurile Senei s-a îndrăgostit iremediabil de acest oraș care de secole atrage iubitorii de artă și cultură din întreaga lume. Parisul este un muzeu în aer liber. Fiecare clădire, fiecare stradă poartă povestea unui artist care a venit la Paris în speranța de a găsi faima. Întrunirile literare și petrecerile extravagante din Années folles l-au transformat într-un magnet pentru toți cei care doreau să trăiască cu adevarat.

Pe lângă scriitorii francezi, Parisul a devenit a doua casă și pentru cei veniți din toate colțurile lumii. Oscar Wilde, Ernest Hemingway, James Joyce, James Baldwin sau Milan Kundera sunt doar câțiva dintre cei care și-au găsit inspirația în cercurile literare de pe malurile Senei.

Parisul s-a dezvoltat plecând de la Île de la Cité, o mică insulă locuită în antichitate de tribul parisiilor. A crescut treptat, trecând prin războaie și revoluții. Astazi, Parisul este unul dintre cele mai mari centre economice și culturale din lume. Universitățile acestui oraș atrag tineri dornici de cunoaștere încă din cele mai vechi timpuri. În Evul Mediu, primele centre literare au apărut în școlile ce aparțineau diferitelor mănăstiri. Universitatea din Paris a apărut în secolul al XII-lea ca școală a Catedralei Notre-Dame și asigurara formarea personalului din instituțiile regale și ecleziastice.

În secolul  al XV-lea își face apariția primul scriitor renumit al Parisului, François Rabelais, cunoscut pentru romanul Gargantua și Pantagruel, o satiră la adresa moravurilor acelei epoci. Acesta era admirat și protejat de regele Francisc I, dar după moartea regelui, Rabelais este persecutat pentru scrierile sale acide.

În secolul al XVIII-lea, Voltaire și Jean-Jacques Rousseau au petrecut mult timp departe de Paris, în exil sau sub strictă supraveghere. Cu toate acestea, operele lor erau citite, de obicei pe ascuns, și ideile lor au dus la pornirea Revoluției.

Un concept care promova literatura printre aristocrația din Paris, era salonul literar.

Soțiile de nobili își invitau prietenii pentru a lectura cărți noi și pentru a discuta despre literatură. Izbucnirea Revoluției a pus capăt acestui obicei, aristocrații find exilați sau chiar executați.

Deși libertarea presei fusese proclamată la începutul Revoluției, teroarea instaurată anula orice inițiativă liberă de a scrie. Napoleon a însărcinat Ministerul Polițieie cu supravegherea ziarelor, pieselor de teatru, editurilor și librăriilor.

François-René de Chateaubriand, eseist și diplomat era unul dintre cei mai cunoscuți romantici din timpul Restaurației Franceze. În pofida resctricțiilor impuse, restaurarea a fost o perioadă extraordinar de bogată pentru literatura franceză. Redactorii de la Paris au publicat primele lucrări ale unora dintre cei mai cunoscuți scriitori din Franța. Piesele de teatru ale tânărului Victor Hugo provocau multă agitație, premiera piesei Hernani declanșând o revoltă în public.

Victor Hugo a publicat în 1831 romanul  Notre-Dame de Paris, ce a dus la restaurarea catedralei și a altor monumente medievale din Paris. Regele Ludovic-Filip îi oferă un loc în Camera Superioară a Parlamentului Francez și Hugo are ocazia să predice împotriva pedepsei cu moartea și pentru libertatea de exprimare. La scurt timp după ce Napoleon al III-lea a preluat puterea în 1852, Victor Hugo a fost exilat și nu s-a mai întors decât după căderea lui Napoleon al III-lea. Deși scriitorul era în exil pe insula Jersey, lucrările sale erau extrem de populare la Paris. În exil a scris cărți și articole în care Napoleon al III-lea era ironizat și dezaprobat. Romanul Les Misérables a fost publicat la Paris în 1862 și a fost un succes uriaș.

Alexandre Dumas a părăsit Parisul în 1851 nu doar din cauza diferențelor politice față de regimul lui Napoleon al III-lea, ci și pentru că avea mari datorii și voia să evite creditorii. Fiul lui devenise un dramaturg de succes al acelei perioade. Drama sa, Dama cu camelii, a avut o sută de spectacole și a fost adaptată de Giuseppe Verdi în opera La Traviata.

Gustave Flaubert a publicat primul său roman în 1857. El și editorul său au fost acuzați de imoralitate pentru Madame Bovary, dar publicitatea din timpul procesului a contribuit notabil la succesul romanului.

Între cele două războaie mondiale, Parisul era locul unde se strângeau cei mai importanți scriitori din Franța.

O mare comunitate de scriitori expatriați din întreaga lume era reunită aici. Ernest Hemingway, angajat ca corespondent străin pentru Toronto Star, s-a mutat la Paris cu prima sa soție Hadley în 1922 și a avut prima reședință într-un mic apartament la etaj, la 74 rue du Cardinal Lemoine. A rămas până în 1928, când a plecat cu a doua sa soție, Pauline.

În 1920, autorul irlandez James Joyce a primit o invitație din partea poetului Ezra Pound pentru a petrece o săptămână cu el la Paris. A rămas timp de douăzeci de ani la Paris, scriind două dintre lucrările sale principale, Ulise și Finnegans Wake. Vladimir Nabokov a locuit la Paris din 1937 până în 1940, când a plecat în Statele Unite. George Orwell, a trăit în 1928 și 1929 pe rue du Pot de Fer din al cincilea arondisment, unde a lucrat ca spălător de vase într-un restaurant din Paris, experiență pe care a imortalizat-o în Down and Out in Paris and London.

În Parisul interbelic s-au legat multe prietenii între scriitori. Ernest Hemingway și James Joyce s-au întâlnit în librăria Sylviei Beach și au legat o strânsă camaraderie. Hemingway era la începutul carierei sale literare, Joyce scrisese deja Oameni din Dublin și Portret al artistului la tinereţe. Cei doi erau și prieteni de pahar. Se spune că Joyce stârnea scandaluri în baruri pentru ca apoi să se ascundă în spatele lui Hemingway spunându-i „Ocupă-te de el, Hemingway! Ocupă-te de el!” Hemingway poate fi considerat unul dintre primii discipoli ai lui Joyce. Într-una din scrisorile sale, Hemingway punctează că Joyce era singurul scriitor în viață pe care îl respecta. Într-un interviu cu jurnalistul danez Oleg Vinding, Joyce îşi lăuda atât prietenul, al cărui stil de viaţă aventuros îl admira, cât şi scriitura acestuia.

Colette, scriitoare, actriță și jurnalist, era cunoscută pentru stilul ei de viață scandalos. Încurajată de primul ei soţ, a început să publice seria Claudine. Apoi a publicat numeroase cărți și nuvela Gigi, care a fost și ecranizată. A avut aventuri cu femei și bărbați, având o aventură chiar cu fiul ei vitreg. O relație de lungă durată a legat cu marchiza de Belbeuf. Împreună cu aceasta a cântat la Moulin Rouge, reprezentația culminând cu un sărut care a stârnit revolta publicului.

Gertrude Stein, născută în 1874 în Pennsylvania, s-a mutat în 1903 la Paris, la o adresă ce va deveni celebră, 27 rue de Fleurus. Începe să scrie, să colecționese artă modern și să fie vizitată de reprezentanți ai boemiei pariziene, viitoare nume celebre din artă și literatură. Picasso și Matisse îi devin chiar prieteni apropiați. În 1907 o cunoaște pe Alice B. Toklas care o încurajează să scrie și îi devine parteneră de viață. În 1920, salonul din rue de Fleurus este frecventat de tinerii scriitori americani printre care se numără și Ernest Hemingway. Scriitoare avangardistă și inovatoare, va deveni celebră abia după publicarea Autobiografiei lui Alice B. Toklas. Rămâne, împreună cu Alice, în Franţa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bolnavă de cancer, moare în 1946 la Paris și este înmormântată la cimitirul Père Lachaise.

Un punct important de întâlnire pentru scriitorii expatriați a fost librăria Shakespeare and Company

Librăria Shakespeare and Company a fost fondată în 1919 de americanca Sylvia Beach. Acesta era situat pe Strada Odeon, la numărul 12 și era jumătate librărie și jumătate bibliotecă. Era un loc de întâlnire pentru mulți expați ai vremii: Ernest Hemingway, Scott Fitzgerald, T. S. Eliot, Ezra Pound și unele dintre cele mai  convingătoare voci feminine ale secolului: Djuna Barnes, Gertrude Stein, Janet Flanner, Kay Boyle și Mina Loy. Hemingway s-a întâlnit pentru prima dată cu Ezra Pound aici. Și chiar menționează într-unul din romanele sale, vizitele pe care le făcea în acestă librărie.

Magazinul Beach servea drept adresă poștală pentru mulți artiști și scriitori ce își primeau aici corespondența. Sylvia a susținut scriitorii vremii. Chiar a publicat cartea Ulise a lui James Joyce, când nimeni altcineva nu a a avut curajul să o facă.

Librăria Beach a fost deschisă până în 1941, când germanii au ocupat Parisul. Un ofițer german a intrat într-o zi în magazin și a cerut ultima copie a cărții lui James Joyce, Finnegars Wake. Sylvia a refuzat să i-o vândă și librăria a fost închisă pentru totdeauna.

În 1951 a fost deschisă o librărie cu cărți în limba engleză pe malurile Senei. Încă de la deschidere a devenit loc de întâlnire pentru scriitorii și cititorii anglofoni. Locul a purtat alt nume inițial. Proprietarul a decis sa îl schimbe în 1964, la 400 de ani de la nașterea lui William Shakespeare. A făcut această schimbare în onoarea originalului Shakespeare and Company pe care Sylvia Beach îl fondase în 1919. Prin noua librărie Shakespeare and Company a fost reaprins spiritul librăriei Sylviei Beach. Scriitorii, artiștii și intelectualii sunt invitați chiar să doarmă în acest spațiu dacă nu au un alt loc de cazare.

hemingway beach shakespeare and co

Viața literară după cel de-al Doilea Război Mondial s-a concentrat în Saint-Germain-des-Prés, unde se găseau multe librării și edituri. Multe întâlniri literare erau organizate în cafenele, pentru că majoritatea scriitorilor locuiau în camere sau apartamente foarte mici. Pintre cele mai renumite locuri în care se adunau, se numără Café de Flore, Brasserie Lipp și Les Deux Magots. Jean-Paul Sartre a fost cea mai proeminentă prezență a acelei perioade. Filosof, fondator al existențialismului, romancier, dramaturg și regizor de teatru, Sartre a fost simpatizant al Partidului Comunist, dar nu a mai agreat tacticile lor după invazia sovietică a Ungariei. În 1968, s-a alăturat manifestațiilor împotriva guvernului. Simone de Beauvoir, partenera sa de viață, a fost susținătoare a feminismului, una din cărțile sale, Le Deuxième sexe (Al doilea sex),  fiind considerată o biblie a feminismului.

Parisul a fost frecventat și de scriitori români.

Există o fotografie emblematică pentru cultura românescă, cu cei 3 scriitori români aflați în exil în acel moment: Cioran, Ionesco și Eliade. Louis Mounier le face o fotografie celor trei în Piața Furstenberg din Paris, în anul 1986.

Piesele lui Eugen Ionesco, Cântăreața Cheală și Lecția, se joacă de peste 60 ani pe scena teatrului Huchette din cartierul Latin al Parisului. Intim, având doar 90 locuri, teatrul a fost înființat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Din 1957 și până în prezent, piesele lui Ionesco sunt jucate în aceleași costume și cu aceeași punere în scenă. Cele două piese deţin recordul mondial de longevitate pentru prezentare în acelaşi teatru fără întrerupere.

Emil Cioran, filosof și scriitor roman, a plecat în Franța în 1937, cu o bursă a Intitutului Francez din București. S-a stabilit la Paris și acolo a și murit în 1995. A locuit în Cartierul Latin și a trăit mult timp retras, evitând publicitatea.

Acuzat de pornografie după publicarea romanelor Domnișoara Christina și Întoarcerea din rai, arestat și înlăturat din învățământul românesc după ce fusese profesor la Facultatea de Litere și Filosofie din București, Mircea Eliade ajunge la Paris în 1945. Se instalează în Cartierul Latin și trăiește modest. Este invitat să țină cursuri la Sorbona și este foarte apreciat de francezi.

cioran eliade ionesco

Parisul este în continuare o sursă inepuizabilă de inspirație pentru scriitorii din întreaga lume. Mulți scriitorii moderni își plasează personajele și acțiunile romanelor în Paris pentru că acest oraș este îndrăgit de cititorii din întreaga lume. Istoria răscolitoare, legendele captivante și atmosfera romantică îl transformă în decorul perfect pentru orice roman.